Azotul se gaseste in componenta aminoacizilor, amidelor, proteinelor si acizilor nucleici. Intra in compozitia substantelor plastice, a substantelor de rezerva si a celor care transmit informatia genetica (acizii nucleici). 
In cantitatea corespunzatoare in plante, azotul favorizeaza desfasurarea normala a metabolismului, influentand cresterea masei vegetative si a fructelor. Sunt pretentioase la azot plantele legumicole de la care se consuma organele vegetatie (petiolul, lastari, frunze, muguri vegetativi etc.). 
In exces, azotul :
- stimuleaza cresterea vegetativa in detrimentul fructificarii si a calitatii fructelor;
- prelungeste perioada si durata de vegetatie a plantelor;
- intarzie fructificarea si maturarea fructelor; 
- reduce rezistenta la boli si la pastrare, deoarece in organele comestibile se formeaza tesuturi laxe si cu continut scazut de substanta uscata;
Sub aspect general plantele au culoare verde inchis, crestere rapida. 

Cea mai grava consecinta a unei nutritii excesive cu azot este acumularea acestoia sub forma minerala (nitriti si nitrati) in organele comestibile. Nitratii din tesuturile vegetale pot forma cu aminele nitrozaminele substante potential cancerigene. 

Carenta de azot se evidentiaza prin cresteri slabe, frunze ingustate, clorotice (cele mai batrane), care cad usor  datorita translocarii azotului in organele mai tinere ale plantei. Celelalte organe ale plantei raman nedezvoltate: inflorescenta, florile, fructele, semintele. 
Ca aspect general plantele au frunzele verde inchis, cu nervuri roscate, limb foliar mic. Frunzele de la baza sunt mortificate, tulpina este scurta si subtire, radacina este foarte lunga in raport cu lastarii, putin ramificata. 


Carenta de azot la salata. 



Atat excesul cat si insuficienta de azot au consecinte grave asupra cantitatii si a calitatii productiilor. 

Vezi mai jos produsele recomandate pentru a fertiliza corect cu azot culturile Dvs.