Încărcare conținut
Navigație
Tag pentru arhiva:

prevenirea canibalismului la gaini

PREVENIREA CANIBALISMULUI LA GAINI

PREVENIREA CANIBALISMULUI LA GĂINI

        Buna! astazi vom discuta despre prevenirea canibalismul la gaini a acestei forme de agresiune la pasari.

      Şi la păsări, ca şi la alte animale domestice, după constituirea unui grup, se produc o serie de confruntări, având ca finalitateprevenire-canibalismului-la-gaini instituirea unei ierarhii sociale. Găinile sunt în măsură să distingă şi să memoreze cel mult 80 de membri aparținând aceleiaşi specii. Din acest motiv, orice încercare de a face loturi de găini având mai multe păsări decât această cifră, se poate solda cu un nesfârşit proces de confruntări între păsări, ca urmare a nerecunoaşterii reciproce.

       Stabilirea poziției ierarhice depinde de gradul de dezvoltare corporală, vârstă, aspectul şi  starea penajului, a crestei etc. Dar totuşi, în ultimă instanță, numai confruntarea directă stabileşte gradul ierarhic al fiecărui individ. Pasărea care învinge urcă pe scara ierarhică, iar cea care pierde regresează. Odată confruntarea terminată, fiecare individ îşi acceptă soarta, cel puțin până la o nouă restructurare. Învingătorul nu manifestă în continuare agresivitate, atâta timp cât nu îi este primejduită poziția socială.

       De regulă, în vârful piramidei se află un cocoş. Acesta are rol de lider recunoscut şi acceptat în toate împrejurările. Încercarea altui cocoş de a prelua rolul de lider, se poate solda  cu bătăi sângeroase, mai ales la anumite rase combatante. La rasele pentru producția de ouă şi la rasele mixte confruntarea pentru ierarhie este  formală. Horiplumația în regiunea capului şi a gâtului, distanțarea aripilor, orientarea anterioară a ghearelor sunt atitudini caracteristice şi frecvente. Uneori, urmează lovirea uşoară cu ciocul şi alungarea adversarului. Fiecare pasăre va trebui să-şi adjudece o anumită poziție ierarhică, prin confruntare directă. De regulă, o pasăre nu este atacată în acelaşi timp de către două sau mai multe păsări, cu excepția tulburărilor de comportament. După două – trei zile de confruntări în serie se stabileşte o anumită ordine acceptată şi care poate fi de durată, până ce  sunt introduse alte păsări în efectiv sau apar modificări importante în ce priveşte dezvoltarea corporală.

       Păsările bolnave pierd imediat rangul avut în ierarhia socială, ceea ce poate genera noi confruntări între păsările rămase. Pentru prevenirea acestor confruntări se recomandă evitarea completării efectivului prin introducerea de păsări din alte grupuri. Chiar şi o singură pasăre, introdusă într-un efectiv stabilizat sub aspect ierarhic, poate provoca noi confruntări cu efect stresant şi păgubitor.

      De regulă, păsările nou introduse nu se angajează în luptă directă. Ele caută să evite lupta şi să revină la grupul din care fac parte. În halele cu un număr mare de păsări, fiecare grup constituit îşi menține teritoriul. Părăsirea teritoriului şi amestecarea grupurilor poate fi determinată de neasigurarea concomitentă a hranei şi a apei pe întreaga suprafață a halei. În astfel de situații, se menține o stare de stres cronic, ca urmare a conflictelor nesfârşite, ceea ce se va reflecta prin morbiditate şi mortalitate ridicate.  Asigurarea frontului de adăpare şi de furajare contribuie la menținerea ierarhiei sociale, a liniştii şi la diminuarea agresivității.

     Zgomotele puternice, produse de închiderea uşilor, ruperea lanțurilor, curățirea şi  repararea hrănitorilor şi adăpătorilor etc. cauzează frecvent, mai ales la rasele uşoare, stres psihic. De asemenea, mişcarea personalului prin hală, pentru distribuirea furajelor, adunarea cadavrelor, vaccinarea şi alte tratamente, determină o stare de spaimă la păsări, urmată de fuga acestora în diferite direcții. În acest mod, păsările se îndepărtează de grupul în care erau cunoscute, vin în contact cu alte păsări pentru prima dată, ceea ce va crea nesiguranță, care uneori este urmată şi de lovituri de cioc din partea păsărilor al căror teritoriu a fost încălcat. Acest aspect constituie un motiv în plus pentru restrângerea, la strictul necesar, a mişcării muncitorilor în hală, oprirea accesului altor animale (câini, pisici etc.) şi pentru excluderea zgomotelor puternice.

     În spațiul limitat al cuştilor metalice din bateriile obişnuite, lupta pentru stabilirea ierarhiei de grup poate degenera în luptă pentru supraviețuire. Pasărea dominantă ocupă locul privilegiat, cu acces permanent la hrană şi apă. Celelalte păsări se distanțează, pe ultimul loc situându-se pasărea cu dezvoltarea corporală mai mică sau cu constituție debilă. Aceasta se refugiază în colțul cuştii şi se apără de agresivitatea celorlalți indivizi prin ghemuire şi supunere. Accesul ei la hrană şi apă va fi tolerat numai după ce restul grupului a fost în totalitate satisfăcut. Dar chiar şi atunci încercarea de hrănire presupune adeseori trecerea chiar prin spațiul păsărilor dominante şi chiar atingerea acestora. Pe fondul de iritare generală, datorită microclimatului necorespunzător, păsările dominante aplică lovituri cu ciocul în regiunea capului şi a cozii. Dacă în urma unei lovituri de acest fel apare sângele, acesta poate declanşa o adevărată isterie, care se va solda cu moartea şi eviscerarea victimei. Avându-se în vedere aceste aspecte şi datorită dificultăților de asigurare a comportamentului motivat al găinilor, creşterea acestora în baterii etajate este pe cale de a fi abandonată în Europa.

   Pe lângă supra aglomerre, canibalismul mai poate fi declanşat sau favorizat de căldura şi  luminozitatea excesive, neasigurarea frontului de furajare sau de adăpare, lipsa cuibarelor sau iluminarea prea puternică a acestora, menținerea în efectivul de producție a păsărilor cu răni sau cu penaj redus etc.

  debecarea-la-gaini   Pentru prevenirea canibalismului la gaini în unele țări se practică debecarea. Aceasta constă în îndepărtarea unei părți din ciocul păsării cu ajutorul unei lame încinse, care cauterizează țesuturile şi previne hemoragia. Chiar dacă debecarea poate reduce incidența canibalismului la păsări şi determină creşterea indicelui de conversiune a hranei, prin reducerea consumului de furaje, cu toate acestea debecarea este percepută în opinia publică ca o formă dureroasă de mutilare a păsărilor, cu un risc crescut la infecții, ca urmare a tehnicii de aplicare. În plus, debecarea nu elimină cauza manifestărilor de canibalism, ci reprezintă doar o manieră de încercare de reducere a pierderilor economice, pe care le generează o tehnologie de creştere necorespunzătoare.

O altă modalitate de împiedicare a canibalismului o reprezintă montarea pe cioc a unor dispozitive din material plastic, numite ochelari de gaina2impropriu ochelari. Prin forma lor şi modul de montare, ochelarii împiedică vizibilitatea înainte şi prin aceasta este perturbat comportamentul social, inclusiv cel de atac şi de apărare. Alegerea formei, a mărimii şi a modului de montare a ochelarilor pe cioc presupun un înalt profesionalism, altfel aceştia pot împiedica hrănirea şi adăparea şi pot genera o stare prelungită de stres, care va conduce la scăderea rezistenței generale față de boli şi la pierderi prin mortalitate.

    Atât în cazul creşterii găinilor în baterii, cât şi în cazul celor crescute pe aşternut, densitatea prea mare şi condițiile necorespunzătoare de microclimat şi de alimentație se exprimă prin aspectul penajului, care constituie un indicator al deficiențelor privind condițiile de întreținere la păsări. Acest indicator este uşor de observat şi are o mare valoare în aprecierea bunăstării. Starea penajului trebuie însă corelată şi cu vârsta păsărilor.

    Păsările crescute în libertate, cât şi cele întreținute în adăposturi care comunică cu padocuri înierbate, nu manifestă canibalism, decât în mod cu totul excepțional. Ele îşi consumă energia şi timpul alergând în padoc, ciugulind ierburi, pământ şi insecte, în loc să-şi ciugulească congenerele. De asemenea, furajarea cu lucernă verde, trifoi sau iarbă, buruieni şi în general creşterea proporției de celuloză în hrana păsărilor, menține guşa păsărilor plină.

CE SE POATE FACE PENTRU A EVITA CIUGULIREA PENELOR ŞI CANIBALISMUL ?

• Mențineți grupurile de păsări constante şi transferați puicuțele în halele de ouat cu mult timp înainte de începerea ouatului.

• Controlați intensitatea luminoasă cu multă grijă, folosind becuri vopsite, paravane etc. Poziționați sursele de lumină cu multă grijă pentru a realiza o iluminare uniformă, fără puncte strălucitoare. Asigurați zone de umbră în afara adăposturilor în sistemele extensive.

• Controlați dimensiunea grupului de găini, menținând grupuri cît mai mici în sistemele de creştere extensivă, 4-5 găini în cuştile convenționale şi 8-10 găini în cuştile îmbunătățite.

• Asigurați-vă că găinile nu rămân niciodată fără hrană sau apă de băut.

• Supravegheați păsările dominante, care au tendința de a le giuguli pe cele din jurul lor. Dacă aceste manifestări sunt foarte frecvente, păsările respective ar trebui îndepărtate din grup, debecate sau eutanasiate.

• O tehnică folositoare, care a fost propusă şi testată recent, o reprezintă agățarea de benzi albe de polipropilenă în cuşti sau în hambare. Scopul este de a determian  păsările să ciugulească aceste benzi în loc de a ciuguli alte păsări. Această metodă s-a folosit numai pe o scară redusă, dar ar putea sa reducă incidența ciugulitului penelor şi canibalismului.

 Sursa: Revista Ferma, 2002, nr. 1

Întoarce-te sus